Bogdan și gândurile nedorite

Această poveste este despre tine, cel care te lupți zi de zi cu propriile gânduri

Este 5:45, Bogdan se trezește dintr-un somn agitat și deloc odihnitor. Aruncă o privire rapidă în camera în care doarme copilul și soția pentru a verifica dacă totul este în ordine. Surprinde zâmbetul acesteia în timp ce doarme, dar apoi se retrage grăbit și lasă ritualul de dimineață să-și urmeze pașii secvențial. Mai întâi duș, apoi bărbierit, apoi igiena feței. La final, urmele lipsei de odihnă nu mai sunt vizibile. Bogdan este un tânăr de 28 ani. Muncește în distribuția materialelor de construcție. Are un job de birou la care este foarte bun, având “o înclinație naturală pentru detalii”. În urmă cu aproape 10 luni în viața sa a apărut Ana-Maria, copilul pe care el și soția sa și l-au dorit atât de mult.

Micul dejun este același în fiecare dimineață. Două ouă fierte cleios, nici moi, nici tari, cu două felii de pâine prăjită alături de exact două felii de prosciuto, singura diferență este dată de legume, acestea pot varia în funcție de sezon. Cu tot cu îmbrăcat și pregătit pachetul pentru prânz, lui Bogdan îi ia exact 33 de minute să iasă din casă. Este important să respecte programul, căci în București, în zona în care locuiește, pentru a merge cu mașina la birou trebuie să plece înainte de ora 6:30. Desigur, ar putea alege metroul și astfel ar câștiga mai mult de oră, dar preferă mașina chiar dacă trebuie să se trezească mai devreme dimineața și să suporte apoi traficul aglomerat de seara.

La birou Bogdan își face treaba conștiincios, singurele momente de pauză sunt cele în care își sună soția pentru a verifica dacă totul este în ordine cu ea și copilul. Îi place munca și este bun în ceea ce face. Este apreciat de către șefi și colegi chiar dacă unii dintre cei din urmă îl găsesc un pic prea zelos uneori. “Nu este vina mea că îmi place lucrul bine făcut, cum să dau un raport fără ca lucrurile să fie făcute cum trebuie”. Se mândrește cu modul și cu sistemul său aproape perfect de a lucra.

Seara, blocat fiind în mașină pe drumul spre casă, Bogdan își stabilește programul pentru a doua zi. Profită de faptul că se merge bară la bară pentru a pune la punct toate detaliile și pentru a face o listă cu toate câte sunt de făcut. Ajuns acasă, extenuat, va verifica dacă totul este în ordine apoi va lăsa ritualul de seară să se desfășoare secvențial.

***

La o primă vedere Bogdan se confruntă ca oricare dintre noi cu problemele lipsei de somn, cu munca extenuantă și, cu ceea ce cei care au copii numesc o grijă permanentă. Dacă am putea totuși auzi sau vedea gândurile sale am realiza că el se luptă cu mult mai mult de atât. Această bătălie are loc în fiecare zi și este dată cu un inamic nevăzut, propriile sale gânduri. Mintea lui Bogdan este asaltată de tot felul de gânduri pe care acesta nu le poate controla, deși își dorește. Gânduri care uneori pot fi în total dezacord cu sistemul său de valori și cu modul în care el se percepe ca om, precum să-i facă rău fetiței sale sau gânduri legate de pericole posibile care s-ar putea întâmpla atât lui cât și familiei lui. Aceste gânduri și imagini sunt atât de dureroase, încât Bogdan va face orice pentru a evita să le declanșeze, probabil va arunca doar o privire în camera soției și a copilului, de frică ca gândul să nu pună stăpânire pe el, va evita să meargă cu metroul alegând mașina pentru că apropierea de șina de metrou ar putea declanșa alte gânduri urâte. La birou va alege să telefoneze din oră în oră, la fix de fiecare dată, pentru a verifica dacă totul este în ordine, iar dacă soția nu va răspunde alte gânduri îi vor inunda mintea.

Pe de o parte toate aceste gânduri îl îngrozesc pe Bogdan obligându-l să-și ia toate măsurile de precauție ca ele să nu se adeverească. Va evita mersul cu metroul, va evita compania îndelungată alături de propria fată și soție.  Pe de altă parte însă aceste gânduri îi generează și o vinovăție extremă și rușine – “ce fel de om sunt dacă gândesc așa ceva?”, “oare sunt nebun?”. Bogdan se simte responsabil pentru gândurile sale, pentru faptul că nu le poate controla, pentru conținutul lor și mai ales pentru consecințele lor, dacă acestea s-ar adeveri. Ceea ce simte este într-adevăr groază. Toate eforturile sale vor fi deci, îndreptate înspre controlul, într-un fel sau altul, a propriei sale minți.

De parcă nu ar fi de ajuns că duce această luptă cu propria sa minte, Bogdan suferă și din cauza singurătății. Nu a celei fizice, căci este înconjurat de oameni, ceea ce îi lipsește însă este o conexiune cu cineva căruia să-i poată împărtăși prin ce trece – “cum aș putea să-i spun cuiva așa ceva?”. Se simte de multe ori deznădăjduit, lipsit de speranță și prins în ceva care nu pare că are o rezolvare – “oare se va opri vreodată?”

***

Deși este o luptă grea, Bogdan nu trebuie să treacă singur prin ea și, probabil că ar câștiga dacă ar avea armele potrivite. De exemplu, un secret pe care Bogdan nu-l știe despre gândurile sale este că majoritatea oamenilor au gânduri de care s-ar rușina sau s-ar îngrozi dacă ar deveni realitate. De asemenea, cei mai mulți dintre noi avem ritualurile, tabieturile și “piticii” noștrii când vine vorba despre cum să facem anumite lucruri. Scoase afară, în lumină, în cadrul unui proces terapeutic aceste obsesii și gânduri intruzive și-ar pierde din forța cu care acționează asupra lui Bogdan, iar acesta ar putea învăța cum să preia controlul propriei minți.

Acest text este pentru tine, cel ce ești îngrozit și rușinat de propriile gânduri și cu care te lupți zilnic. Există speranță.

>