Crina, eroina necunoscută

Crina este o femeie de 31 de ani. De la 24 de ani locuiște singură dar, nu a îndrăznit niciodată să plece prea departe de mama ei cu care are o relație foarte apropiată. A rămas deci în același cartier în care a copilărit, bucurându-se atât de familiaritatea locului, cât și de posibilitatea de a primi mâncare gătită de către ai ei sau câte un cadou neașteptat de la aceștia. Relația cu părinții a fost și este una foarte bună în continuare, Crina fiind copilul preferat dintre cei trei frați ai familiei. Spre deosebire de gemeni, care s-au născut la 4 ani după Crina, aceasta a fost tot timpul ascultătoare și nu a creat niciodată probleme. Și-a iubit frățiorii foarte mult și atunci când mama a fost nevoită să se angajeze a avut chiar grijă de ei.  

Tatăl Crinei deși a fost sever și cu standarde înalte, ca orice cadru militar, și-a dorit întotdeauna tot ce este mai bun pentru fiica sa și a și știut cum să o recompenseze pentru notele bune sau pentru lucrurile pe care le făcea în casă. Chiar și în ziua de astăzi și în ciuda tuturor protestelor Crinei, îi mai face cadou câte o hăină sau o mică piesă de mobilier pe care el o sculptează pentru ea.  “Știu ce-ți place și ce-ți trebuie.”

Deși locul de muncă îi consumă destul de mult timp și energie, Crina găsește resursele interioare de a se implica în tot felul de acțiuni de voluntariat pe care le coordonează prin asociația sa, cât și timp pentru a-și ajuta prietenele la tot felul de activități. Îi place mai ales să aibă grijă de copiii acestora atunci când ele au câte o urgență sau pur și simplu simt nevoia să ia o pauză de câteva ore de la cei mici, obosite fiind.

Crina poate lua parte în toate aceste proiecte și pentru că nu este implicată în nici o relație serioasă. Nu este vorba că nu și-ar dori, dar parcă nu vede la ce bun. A ajuns la această concluzie în urmă cu doi ani când, s-a despărțit de prietenul ei de atunci. Aceasta fusese a treia relație de lungă durată și, deși începuse diferit de celelalte, a sfârști exact la fel. Crina ajunsese să facă atât de multe și cu toate acestea ea avea senzația că nu primește nimic în schimb. Uneori chiar se întreba ce este în neregulă cu ea de ajunge mereu în relații cu bărbați reci și distanți, care par că nu sunt capabili să fie atenți la nevoile ei. Știa, totuși, că o relație implică două persoane, ambii parteneri, iar asta ar presupune că și ea joacă un rol în aceste povești. Se trezea de multe ori reproșându-le, mai întâi în gând, iar apoi cu voce tare că ei sunt nerecunoscători și orbi, că nu văd câte face ea pentru ei și că nu sunt în stare să se conecteze la ea și să simtă ce are și ea nevoie. Se părea că oricât de mult ar fi făcut, aceștia erau incapabili să aprecieze, ba uneori chiar îi spuneau că ei nu aveau nevoie de toate acele lucruri pe care ea le făcea. Acesta fiind momentul în care Crina renunța, simțindu-se cumva dezamăgită și furioasă pe sine, dar și cu un sentiment de inutilitate pe care nu putea să și-l explice. Cea mai dureroasă era totuși confuzia în care astfel de întâmplări o aruncau. “ce ar trebui să fac mai mult? fac totul și parcă nu e de ajuns”, “cer atât de mult? să știe ce-mi doresc după atâta timp”, “el nu face nimic, eu le fac pe toate și tot eu sunt de vină”. Toate aceste gânduri au făcut-o ca în final să-și dorească să “ia o pauză” de la relații și să se concentreze pe “a face ceva cu sens pentru ea și comunitatea de ei. ”

***

Crina simte că în ceea ce privește relațiile s-a învârtit într-un cerc vicios și, deși intuiește destul de limpede acest lucru nu-și poate explica ce anume face ea de ajunge în astfel de relații sau cum se transformă acestea pe măsură ce evoluează în ceva ce ajunge să-i facă rău. Decizia ei de a lua o pauză poate fi o rezolvare pe termen scurt, dar și ea știe că nu este ceea ce-și dorește. Visul ei fiind de a avea pe cineva aproape, cu care să întemeieze o familie și de care să se poată bucura. Din păcate, momentan, frica de a ajunge din nou în acel punct în care se pare că ajunge de fiecare dată este mult mai puternică, iar astfel, Crina, lipsită de mijloacele cu care ar putea sparge acest cerc vicios alege să stea singură, chiar dacă este împotriva dorințelor și nevoilor sale cele mai puternice.

Nu este un lucru ușor să spargi tiparele de viață pe care le ai, mai ales când viața nu pune pauză pentru ca tu să te dumirești ce nu merge bine. Și, este cu atât mai greu să  “ieși de pe șine” în timp ce mergi pe ele. De aceea avem nevoie de cineva care să ne ajute din exterior să ne indentificăm propriile scheme după care funcționăm, propriile tipare după care obișnuim să ne scriem poveștile vieții noastre, astfel încât la final să reușim să fim liberi, să ne putem bucura de relații sănătoase și autentice fără să trebuiască să ne sacrificăm propria fericire și propriile nevoi.

>