Daria și igiena relațiilor

Este seara târziu, iar Daria lasă ca gândurile și emoțiile pentru ziua ce a trecut să prindă formă pe pagina albă a jurnalului. Este un obicei pe care l-a deprins cu ceva ani în urmă și la care știe că nu va renunța prea curând. O ajută să intre în contact cu Daria care “a trăit ziua”, dar mai ales o ajută să dea un sens și să integreze întâmplările de peste zi. Este un moment doar pentru ea, singură, fără nici o mască, fără să trebuiască să menajeze pe cineva sau să se ascundă în vreun fel. Știe că pagina albă din față nu o va judeca indiferent ce va scrie și mai știe că odată puse în cuvinte și așternute pe foie, emoțiile, gândurile și întâmplările de peste zi își vor pierde din tărie, se vor desprinde de ea trecând apoi în trecut.

Dacă am putea trage cu ochiul în jurnalul Dariei, un lucru pe care nici măcar soțul ei nu ar îndrăzni să-l facă, probabil am înțelege de ce Daria trăiește acest sentiment amestecat vizavi de întâmplările ultimilor zile.  Primele rânduri vorbesc despre dorința Dariei de a împărtăși experiențe cu prietenele ei, de a fi auzită și de a se simți înțeleasă. Dar în aceași măsură vorbesc și despre teama de a nu fi judecată și frustrarea de a nu putea ajunge la un nivel mai profund de conexiune.

Sunt multe întrebări și gânduri și emoții încâlcite în capul Dariei, iar unele ajung să fie exprimate pe foie. În primul rând se întreabă dacă prietenele ei chiar o prețuiesc ca om și dacă îi sunt într-adevăr aproape atunci când ea are nevoie. Aceste întrebări vin în contextul în care Daria trece prin momente mai tensionate în relația de cuplu. Amândoi, și ea și soțul ei sunt implicați în proiecte separate ce necesită multă concentrare și efort și, deși sunt suportivi unul față de altul ajung uneori la epuizare și termină serile certându-se.

Ce o tulbură în ultimile zile are însă legătură cu reacțiile uneia dintre prietenele ei cele mai vechi. Daria a crezut mereu că sentimentul pe care trebuie să-l simtă când este în preajma celor apropiați este unul de siguranță și de ușurătate sau acceptare. Că este în regulă să fie ea însăși fără să-i fie frică că va fi judecată, fără să trebuiască să poarte vreo mască. În ultima perioadă însă, relația cu această prietenă este mai degrabă încărcată de critică și de sfaturi ne cerute, aruncate cu un aer de superioritate. Sentimentul Dariei este unul de ambivalență, căci pe de o parte are încredere în prietena ei și în judecata acesteia, pe de altă parte se simte neînțeleasă. Intervențiile prietenei sale par a vorbi mai mult despre superioritatea acesteia decât despre dorința de a-i fi aproape și de-a o înțelege. Daria se trezește scriind pe foie – “parcă ar fi mama”. Simte că nu se poate dezvălui pe sine, că nu se poate arăta vulnerabilă povestind prin ceea ce trece cu partnerul ei oricât de mult și-ar dori sau ar avea nevoie. E o teamă permanentă că va fi criticată sau luată peste picior. Tonul ironic o doare, mai ales că ceea ce ea caută este înțelegere și cineva care “doar să fie acolo”.

“Ce este prietenia? Ce ar trebui să facă un prieten?” astfel de întrebări se aștern pe foaia jurnalului. “Are oare prietenia un termen de expirare? Există undeva termeni și condiții?”

***

De multe ori ajungem să credem că durata unei prietenii este cea care oferă substanță și valoare acesteia. “Ne știm de atâta amar de vreme, deci suntem bune prietene” – s-ar gândi probabil Daria cât și unii dintre noi. Prientenia ca și toate celelalte relații din viața noastră este însă mai complexă și nu se supune unor criterii rigide. Nu există deci, nici o rețetă universal valabilă; ce putem face totuși sau ce putem învăța să facem, este să ne privim pe noi și relațiile noastre ca pe un club privat. Daria’s Private Club, de exemplu. Un club în care fiecare membru primește un card care îi permite deținătorului să aibă acces la diverse zone și resurse din cadrul clubului, nu neapărat toate. Acest card are de asemenea și o perioadă de expirare care va trebui revizuită, renegociată și prelungită dacă este cazul. Fiecare membru trebuie să plătească și o cotizație, așa cum este normal, dacă vrei să te bucuri de anumite privilegii trebuie să dai și ceva în schimb. De asemenea există și câteva așteptări de conduită de la membrii clubului, mai ales în diferite situații ce impun “prezența obligatorie”. Ca orice club, Daria’s Private Club are sau ar trebui să aibă și un set de reguli și proceduri care să explice în ce condiții cineva își pierde dreptul de acces.

Toată munca însă revine Dariei sau nouă, căci ea sau noi suntem administratorul propriului club. Fiecare dintre noi trebuie să revizuim și să reînnoim cardurile de acces, politica de admitere cât și regulamentul de ordine interioară. Este clubul nostru, cu regulile noastre.

Și chiar dacă uneori nu știm sau ne este greu să “conducem” un astfel de club, acest lucru se poate învăța atât printr-un proces terapeutic în care să dobândim acele abilități de gestionare cât și de unul singur, mărind în primul rând gradul de conștientizare asupra propriului rol în cadrul clubului nostru.

>