Despre depresie și tratamentul depresiei

Înainte să începem...

Dacă ai ajuns în această secțiune a site-ului și la acest articol, voi presupune că într-un fel sau altul ai făcut cunoștință cu depresia sau poate cu verișoara ei anxietatea. 

Fie că sunt anumite lucruri sau stări care te fac să te gândești că poate suferi de depresie sau, poate cineva drag sau apropiat ție trece prin astfel de provocări ce te-ar putea duce cu gândul la depresie, vei găsi în rândurile ce urmează informații clare și cuprinzătoare. Deși acest articol a fost gândit să fie destul de tehnic, voi încerca să explic fiecare paragraf ce ar putea suna în limbaj de lemn sau prea academic.

Îmi doresc să-ți poți face o imagine cât mai corectă și fidelă, astfel încât, înțelegând mai bine cu ce te confrunți tu sau persoanele apropiate ție să poți prelua controlul situației în care te afli, cât și cele mai bune decizii pentru tine și cei din jurul tău.

Vei găsi în acest articol informații detaliate privind simptomele depresiei și modul în care aceasta se manifestă, informații privind tratamentul depresiei cât și despre mecanismul din spate conform căruia aceasta funcționează. Am considerat că este important să poți face distincția între depresie și verișoara ei anxietatea, deși adesea merg împreună, cât și între depresie și alte afecțiuni ce uneori prezintă simptome similare.

De asemenea vei găsi și resurse ce te-ar putea ajuta practic sau surse de informație suplimentară ce cred că ți-ar putea fi de folos.

Cu toate acestea, articolul de față are doar un rol informativ și nu suplinește tratamentul. De aceea, dacă te găsești într-una din situațiile descrise sau dacă tu sau cineva apropiat prezintă simptomele depresive descrise în rândurile ce urmează, cel mai bun lucru de făcut este contactarea unui psihoterapeut, psiholog sau medic psihiatru.

Depresia este o afecțiune la fel ca toate celelalte și are nevoie de îngrijirea și intervenția unei specialist avizat. Gândește-te, dacă ai suferi de apendicită ai încerca să-ți faci singur operația?


Scurtă descriere a depresiei...

Împreună cu tulburările de anxietate, depresia reprezintă una dintre cauzele cele mai des întâlnite pentru care oamenii cer ajutorul specializat al unui psiholog, psihoterapeut sau psihiatru.

Spre deosebire de acestea, care au o trăsătură comună în anxietatea ce le însoțește pe toate, fiind mai mult sau puțin situaționale sau legate de un context, depresia este o tulburare a afectivității, a dispoziției pe care o resimte persoana în cauză și care o însoțește pe aceasta în majoritatea timpului indiferent de context sau situație.

Deseori cele două – depresia și tulburările de anxietate – merg împreună, una influențând-o și potențând-o pe cealaltă.

Depresia și dispoziția depresivă pot fi imaginate ca niște lentile prin care privim lumea, acestea dând tonalitatea culorilor pe care le percepem. Privind lumea prin aceste lentile percepem realitatea înconjurătoare într-o ceață cenușie și apăsătoare.

Sau, închipuie-ți că ziua ta și toate activitățile pe care le desfășori ar avea un fundal musical.

Atunci când nu ești într-o stare depresivă muzica de pe fundal se schimbă adesea în funcție de mai mulți factori, dar în general păstrează un anumit ton care nu te împiedică să îți duci la bun sfârșit micul dejun sau sarcinile de la birou. Nu este nici prea alertă ca în simfonia a V-a a lui Beethoven sau cine știe ce metal greu, dar nici sumbră sau tânguitoare precum Lacrimosa a lui Mozart. Într-un cuvânt, nu prea băgăm de seamă care ne este dispoziția dacă nu se întâmplă ceva care să o perturbe.

Iar dacă în anxietate coloana sonoră a vieții noastre ar fi muzica din filmul Fălci a lui Steven Spielberg, în depresie aceasta ar putea fi cântată de multe formații noi sau vechi, dar rezultatul ar fi mereu același. Într-un fel sau altul ne-ar împiedica să ne ducem la bun sfârșit activitățile cotidiene, am ajunge să fim prinși în muzică, să o trăim în loc să ne însoțească.

Deseori depresia a fost descrisă ca o tristețe profundă, însă aceasta este mult mai mult decât atât. Tristețea fiind o emoție funcțională pasageră care vine și apoi pleacă, dispoziția depresivă are un caracter mult mai permanent și mai acut. Percepem de multe ori stările depresiei ca tristețe, dar uneori aceasta se manifestă ca o amorțeală totală sau ca izbucniri de furie și iritabilitate ce par că se iscă din senin.

Caracteristica centrală a depresiei nu o reprezintă neapărat starea de tristețe, cât mai degrabă reducerea capacității noastre de a mai găsi sau trăi plăcere sau satisfacție în activități pe care înainte le găseam satisfăcătoare.

Lipsa satisfacției și pierderea bucuriei și savorii lucrurilor care înainte erau plăcute va genera un cerc vicios ce ne va împinge să renunțăm pe rând la acele activități. Aceste renunțări vor avea drept consecință adâncirea stării depresive, care va duce la și mai multă renunțare și/sau retragere. Într-un final cercul vicios se va transforma într-o spirală a depresiei.

Pentru persoana care suferă de depresie impactul acesteia asupra vieții sale este unul major. Depresia afectează nu doar anumite arii, precum cea profesională, ci întreaga activitate și viață a persoanei, aducând cu sine costuri enorme.

Astfel, retragerea, lipsa energiei sau a interesului în anumite activități poate afecta viața profesională cât și pe cea de familie. Neglijarea îndatoririlor de la birou și/sau efectuarea lor cu o eficiență scăzută poate avea un impact negativ ducând până la pierderea locului de muncă.

Izolarea și retragerea din viața socială pot aduce cu sine pierderea suportului rețelei sociale, cât și îndepărtarea prietenilor și a membrilor familiei ce ar fi putut să ofere asistență și ajutor. Dispoziția iritabilă poate de asemenea să-i îndepărteze pe cei din jur lăsându-ne singuri să înfruntăm toate problemele cu care ne confruntăm.

Impactul depresiei în planul personal se resimte și în calitatea somnului și se poate răsfrânge de asemenea asupra apetitului sau a dorinței sexuale. Astfel, depresia acaparează și afectează încet, încet întreaga viață.

O componentă importantă, pe lângă cea emoțională și comportamentală, ce ar putea defini depresia ar fi cea legată de gândurile asociate depresiei. Aceasta tratează modul în care persoana ajunge să se raporteze la sine, la lume și la viitor. De cele mai multe ori viitorul pare unul cenușiu, tern dacă nu negru, iar perspectivele de schimbare sunt adesea inexistente.

Persoana nu-și poate imagina viitorul altfel decât la fel de sumbru și mohorât precum îi este prezentul, iar pe sine se percepe adesea ca fiind lipsit de valoare, putere sau sens.

Deși acest tablou descrie un episod sever, depresia se poate manifesta și în forme mai blânde, dar indiferent de intensitate, felul în care persoana se va percepe pe sine, lumea înconjurătoare și viitorul său va fi unul distorsionat.

Sentimentul disperării și a lipsei de speranță că ceva se va schimba vreodată împreună cu sentimentul că reprezintă o povară pentru cei din jur constituie factori ce cresc riscul de suicid, care de altfel este unul dintre cele mai ridicate în afecțiunile psihice.

Deși este o problemă majoră ce influențează și afectează în mod semnificativ calitatea vieții persoanei, adesea, oamenii refuză să ceară ajutorul din cauza stigmei, a credințelor conform cărora ar trebui să se descurce singuri sau că a suferi de depresie sau a cere ajutorul pentru a ieși din ea este un semn de slăbiciune de caracter – doar nu o să mă duc la psiholog sau în psihoterapie pentru o tristețe.

Pierderea interesului și diminuarea plăcerii resimțite sug viața și forța vitală din persoana afectată, lăsând-o apatică, lipsită de reacție și incapabilă să-și acceseze resursele interne ce i-ar reda-o.


Depresie simptome...

Vei găsi în rândurile ce urmează detalii despre simptomele și tratamentul depresiei. Tendința pe care o avem noi oamenii în general este ori să ne identificăm cu ceea ce citim și să credem că le avem pe toate în forma cea mai gravă ori, să respingem informația citită și să ne spunem că nu se aplică deloc pentru noi.

Te voi ruga să privești aceste rânduri ce urmează ca pe un continuum al intensității pentru fiecare simptom și nu ca pe valori sau indicatori absoluți. Și nu uita că aceste rânduri au fost menite doar pentru a te ghida și orienta, un diagnostic sau un tratament pot veni doar de la un specialist.

Din punct de vedere simptomatic depresia este caracterizată de prezența a doi factori: dispoziția depresivă și pierderea interesului sau a plăcerii de a desfășura activități.

Dispoziția depresivă poate fi descrisă ca o stare de tristețe profundă ce nu are o cauză aparentă, de sentimente de gol sau vid interior sau o lipsă de speranță.

Închipuie-ți acea muzică de fundal despre care vorbeam mai sus. Ajungând să trăiești muzica nu te mai poți bucura de ce se întâmplă în jurul tău în momentul prezent.

Aceste stări apar adesea și în urma unor evenimente traumatizante sau de pierdere și doliu; totuși, pentru a putea diferenția între stările normale și cele depresive vom urmări dacă există relație de contingență între simptome și evenimente evidente ce ar putea declanșa astfel de reacții.

În doliu, de exemplu, stările de disforie tind să se reducă în intensitate și să se atenueze după câteva zile sau săptămâni și adesea apar în valuri. În depresie însă, această stare este pervazivă și nu își schimbă intensitatea.

Gândurile unei persoane care trece printr-un eveniment cu puternic impact emoțional au ca tematică respectivul eveniment, pe când în depresie gândurile sunt globale, auto-critice și pesimiste, alimentând o atitudine defetistă.

Cel de al doilea factor reprezentativ pentru depresie este pierderea interesului și/sau a plăcerii. Aceasta se instalează și afectează nu doar acele activități obositoare sau plictisitoare din viața persoanei, ci chiar și activitățile ce înainte produceau plăcere sau față de care exista un interes puternic. Hobby-urile, ieșirile cu prietenii și chiar sexul pot fi impactate.

Închipuie-ți că ești fanul unei formații. Din senin, de-odată începi să nu te mai bucuri de muzica lor, ba chiar nici să nu te mai intereseze deloc. Consecința directă a acestui factor va fi retragerea din activitățile de ascultare a muzicii lor. Renunțarea la activitatea care îți producea plăcere va duce la întărirea dispoziției depresive.

În cazurile foarte severe această retragere poate afecta chiar și rutinele cele mai elementare și de bază ale persoanei, cum ar fi spălatul sau mâncatul, punând astfel în pericol viața acesteia.

Conform DSM 5 (manualul de diagnostic al tulburărilor mintale al asociației americane de psihiatrie) criteriile de diagnostic și simptomele depresiei cuprind:

A.    Cinci (sau mai multe) din următoarele simptome au fost prezente într-o perioadă de două săptămâni și reprezintă o schimbare față de modul de funcționare obișnuit; cel puțin unul dintre simptome este (1) dispoziție depresivă sau (2) pierderea interesului sau a plăcerii

1.    Dispoziție depresivă în majoritatea timpului zilei, aproape în fiecare zi, indicată fie subiectiv (sentimente de tristețe, gol sau lipsă de speranță), fie de către cei din jur (pare că stă să plângă).

2.    Interes sau plăcere marcat reduse în toate sau aproape toate activitățile în majoritatea timpului zilei, aproape în fiecare zi (semnalat fie subiectiv, fie de către cei din jur).

3.    Pierdere sau luare în greutate în afara unei diete sau creșterea sau diminuarea apetitului în aproape fiecare zi.

4.    Insomnie sau hipersomnie în aproape fiecare zi.

5.    Agitație sau retard psihomotor în aproape fiecare zi.

6.    Oboseală sau lipsa energiei aproape în fiecare zi.

7.    Sentimente de lipsă de valoare sau de vină excesivă (care pot fi delirante) aproape în fiecare zi.

8.    Dificultăți de concentrare și gândire sau indecizie, aproape în fiecare zi.

9.    Gânduri recurente cu privire la moarte, ideație suicidală recurentă fără un plan anume, tentativă de suicid sau un plan specific de suicid.

B.    Simptomele produc un distress semnificativ sau o deficiență de funcționare în plan social, ocupațional sau alte arii importante.

C.    Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale consumului unei substanțe sau unei alte condiții medicale.

D.    Apariția episodului major depresiv nu poate fi mai bine explicat de o tulburare schizo-afectivă, schizofrenie, tulburare schizofreniformă, tulburare delirantă sau de o altă tulburare schizofrenică sau psihotică specifică sau nespecifică.

E.    Nu a fost niciodată prezent un episod maniacal sau hipomaniacal.

Încă o dată, aș vrea să îți atrag atenția că aceste simptome trebuie înțelese mai degrabă ca un continuum, decât ca valori absolute și că un diagnostic și un plan de tratament al depresiei (dacă este nevoie) trebuie să vină DOA​R din partea unui specialist – psiholog, psihoterapeut sau medic psihiatru.

Un aspect foarte important în depresie îl reprezintă riscul suicidal, acesta trebuie evaluat în funcție de cât de prezente sunt următoarele trei aspecte: sentimentul de disperare, sentimentul persoanei că este o povară pentru cei din jur și gradul de habituare cu trauma sau rănile fizice – capacitatea de a-și face rău singur, cât și prezența gândurilor suicidale.

Dacă tu sau unul dintre apropiații tăi vă regăsiți în ultimul paragraf, luați în considerare aceste opțiuni:

Adresați-vă unui medic sau specialist în domeniul sănătății mintale

Apelați unul dintre numerele telefonice pentru consiliere în situații de criză suicidară – 0800 801 200 – Alianța Română de Prevenție a Suicidului; 0800080100 – Centrul de prevenire a tentativelor de suicid la copii și adolescenți

Contactați un prieten apropiat sau o persoană iubită, împărtășiți experiențele și temerile voastre.

Chiar dacă poate părea, suicidul nu este o soluție.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală propune o abordare și înțelegere integrată a depresiei, ce ține seama atât de factorii și modelele cognitive ce alimentează și întrețin simptomele depresiei și dinamica tulburării, cât și de factorii și modelele comportamentale.

Vei găsi mai jos lentilele prin care un psihoterapeut de formare cognitiv-comportamentală, integrând cele două abordări, va putea înțelege depresia și simptomele depresiei. Plecând de la acest mod de înțelegere ar putea propune tratamentul depresiei care să fie cel mai adecvat.

Pe lângă abordarea cognitiv-comportamentală sunt însă multe alte abordări psihoterapeutice prin a căror lentilă poate fi înțeleasă depresia.

Ce vreau să spun este că poți apela și la psihologi sau psihoterapeuți care nu au acest mod de a înțelege depresia, și deși înțelegerea depresiei va fi diferită rezultatele ar trebui să fie aceleași. O stare de bine a ta cu tine și cu cei din jur.


Cum să înțelegi depresia - modelul și factorii cognitivi de înțelegere a depresiei...

Modelul cognitiv explică apariția și menținerea depresiei prin stilul de gândire pervaziv negativ, pe care îl dobândim sub influența depresiei. Astfel, ajungem să percepem realitatea filtrat și selectiv prin aceste filtre ce distorsionează întreg câmpul perceptual. Acest fapt va duce la alterarea relației pe care o avem cu noi înșine, cu lumea și cu viitorul nostru.

Spus într-o manieră un pic mai simplă, asta ar însemna că gândurile noastre și mai ales credințele noastre de bază influențează și modifică modul în care noi percepem realitatea.

Îți propun următoarea analogie: închipuie-ți că realitatea este extrem de complexă, cu nenumărate, aproape infinit de multe lucruri întâmplându-se în fiecare moment. Ei bine, creierul nostru nu poate gestiona avalanșa de date și atunci alege să filtreze și să țină cont doar de anumite lucruri care se întâmplă în jurul nostru, iar modul în care alege să pună aceste filtre ține de credințele noastre bază și de gândurile noastre.

Este ca și cum, realitatea ar fi o foaie mare de excel, care are mii și milioane de rânduri și coloane. Dacă am vrea să utilizăm acele date așa cum sunt, brute, cu siguranță procesorul nostru s-ar încinge și s-ar bloca la un moment dat. Așa că ce facem este să folosim un tabel pivot. Selectând din toate acele rânduri și coloane doar pe acelea care ne sunt nouă relevante. Punând filtre. Conform acestui model, filtrele pe care le folosim nu doar că nu ne sunt de ajutor, ba chiar ne fac să vedem realitatea doar în negru.

Spus mai simplu, noi nu percepem realitatea obiectivă ci o filtrăm prin propriiel noastre filtre. În depresie, filtrele noastre ne permit să vedem doar părțile urâte ale realității.

Mergând mai departe aș vrea să îți imaginezi o casă cu fundație, pereți și acoperiș. Sistemul nostru de gândire este structurat precum această casă. Acesta are trei niveluri.

La primul nivel, cel al temeliei, se găsesc schemele cognitive și credințele noastre cele mai de bază. Acestea nu se văd, dar dau forma și structura casei. Apoi urmează pereții casei, aceștia vor decurge oarecum din structură. Iar în sistemul nostru de gândire au forma unor convingeri de tipul: trebuie să... . La ultimul nivel, cel al acoperișului sunt gândurile noastre ce formează dialogul nostru intern.

Aceste credințe sunt importante tocmai pentru că se află la baza narațiunii pe care fiecare dintre noi și-o construiește și în funcție de care punem filtrele despre care vorbeam mai sus. Astfel, filtrele pe care le vom folosi vor fi în funcție de aceste credințe și convingeri.

Toate aceste scheme cognitive după care funcționăm și aceste convingeri în virtutea cărora acționăm sunt importante pentru că sunt responsabile de formarea și constituirea stării de vulnerabilitate la depresie. Iar această vulnerabilitate coroborată cu contextul unor perioade stresante stă la baza apariției și menținerii depresiei. Tratamentul depresiei va pleca tocmai de la acestea.

Mai simplu spus, poveștile pe care am învățat să ni le spunem despre noi și lumea înconjurătoare ne împing să alegem acele filtre prin care să privim realitatea, acest lucru având ca rezultat final vulnerabilitatea noastră la depresie, anxietate și nu numai.

În depresie, la nivelul cel mai de suprafață se află gândurile automate negative. Cu acestea va lucra la început orice psihoterapeut sau psiholog. Acestea sunt rezultatul primelor două niveluri de cogniție și se manifestă adesea sub forma dialogului intern pe care fiecare dintre noi îl poartă cu sine.

Sunt acele voci interne pe care fiecare dintre noi și le recunoaște; ele apar atunci când eșuăm, când ratăm oportunități, când ne percepem ca fiind inadecvați sau când dezamăgim cât și în multe alte situații. Cu toții știm când acea parte din noi ia cuvântul.

Dacă primele două niveluri ale gândirii – fundația și pereții casei noastre – sunt distorsionate, rezultatul va fi distorsionarea și a celui de al treilea nivel. Consecința directă va fi un discurs permanent negativ cu sine.

Este ca atunci când după ce ai făcut un pivot din datele pe care le-ai selectat în mod eronat, încerci să faci un grafic. Normal că rezultatul o să fie unul departe de realitate.

Sau... ca și cum ai purta o pereche de ochelari cu lentile portocalii, și ai încerca să-ți asortezi hainele, deși pentru tine tonurile alese s-ar potrivi, privind dinafară acestea ar părea cel puțin stranii și nepotrivite contextului.

În relația cu sine, gândurile vor avea ca tematică devalorizarea proprie și a capacității noastre de a face față sau de a putea schimba ceva. Intrăm astfel într-un cerc vicios în care vom sfârși prin a ne confirma nouă înșine că noi suntem neputincioși și lipsiți de valoare.

Modul în care ajungem să percepem realitatea este distorsionat deoarece atât schemele cognitive de bază cât și convingerile operaționale o alimentează cu aceste gânduri și/sau distorsiuni. Astfel alimentate și construite, gândurile capătă un caracter stabil, global și personal, ce atrage după sine consecințe precum cele de mai jos.

Caracterul stabil impune faptul că lucrurile așa sunt și nu se vor schimba. Această caracteristică a gândirii depresive reprezintă sursa din care-și trage seva disperarea și sentimentul de inutilitate sau lipsă de sens pentru orice activitate (nimic nu se schimbă și nu se va schimba, deci.. care e rostul).

Supra-generalizarea și filtrarea pe negativ își au rădăcina în caracterul global al gândirii de tip depresiv. Privind lumea prin această lentilă totul pare negativ, iar aspectele pozitive ajung să fie excluse.

Caracterul personal ne împinge spre a ne considera responsabili pentru tot ceea ce nu merge bine în viața noastră și a altora. Aici este și o greșeală de atribuire, foarte frecventă de altfel în depresie și nu numai, în care ajungem să atribuim rezultatele negative nouă, punctual, iar pe cele pozitive lumii, norocului – plasarea locusului de control în interior pentru negativ și în exterior pentru pozitiv. 

În urma acestui proces al gândirii ar loc pierderea iluziilor optimiste despre sine, lume și viitor persoana centrându-se doar pe aspectele negative.

Ajungem să fim absorbiți și prinși în propria poveste și, nu e, deci, de mirare că este atât de greu de ieșit din ea.

Este ca și cum am deveni parte din filmul pe care îl vedem. Un film alb-negru, fără sens în care joacă personaje mohorâte și neputincioase.


Cum să înțelegi depresia - modelul și factorii comportamentali de înțelegere a depresiei...

Din punct de vedere comportamental depresia reprezintă un fenomen multi-fațetat. O primă perspectivă din care am putea privi această tulburare ar fi aceea că depresia este expresia unei inabilități a persoanei de a obține recompense din activitățile desfășurate sau, o lipsă de contingență între comportamentele sale și recompense.

Sau, mai simplu spus, din punct de vedere comportamental depresia poate fi înțeleasă ca o ruptură între comportamentele noastre și rezultatele așteptate.

Dacă ai învățat vreodată ceva nou cu siguranță cunoști sentimentul de “am încercat orice, dar pare că nu-mi iese”.

Ca atunci când, copil fiind, citeai sau învățai ore în șire la o materie, doar ca să constați la final că nu ai înțeles nimic. Indiferent de eforturile pe care le depunem, acestea par că nu au legătură cu rezultatele. Lucrul firesc pe care te simțeai probabil împins să-l faci era să renunți.

În acest sens, depresia reflectă mai degrabă relația persoanei cu mediul său mai mult decât o consecință a funcționării sale interne, așa cum este privită din perspectiva cognitivă. Cauzele care stau la ruperea acestei contingențe dintre comportamente și recompense pot fi diverse, dar odată declanșat cercul vicios, acesta se va auto-susține.

Adică, odată ce ai renunțat să mai înveți să mergi pe bicicletă sau să înoți, pentru că ai încercat deja de foarte multe ori și nu ai reușit, îți vei spune despre tine că tu nu poți merge cu bicicleta sau înota și cel mai probabil nu vei mai încerca niciodată, intrând astfel într-un cerc vicios ce te va ține captiv și departe de bazinul de înot.

Una din situațiile posibile ce ar putea duce la pierderea recompenselor ar putea fi faptul că unele comportamente nu mai aduc același nivel de satisfacție precum aduceau odată. Scăderea gradului de satisfacție al unor comportamente ar putea fi consecința directă a unor schimbări de mediu, schimbări în statutul social al persoanei sau a unor situații de pierdere.  Această legătură poate fi ruptă și de lipsa auto-recompenselor.

Mai simplu spus, deși în tinerețe probabil ne plăcea foarte mult să petrecem și să avem activități în aer liber, odată cu schimbarea statutului social, de exemplu, acestea nu mai pot fi exercitate, lăsând un spațiu gol și mai ales o baterie de energie și entuziasm sau bucurie ce poate să nu se mai încarce cum trebuie.

Dacă nu umplem acel gol cu niște activități care să ne aducă satisfacție, conform vârstei și statutului, riscăm să ajungem să nu mai avem energie. Momentul pensionării sau a plecării copiilor din casă reprezintă un alt astfel de moment.

De multe ori, însă, persoana ajunge să se forțeze până la epuizare în urmărirea unui anumit obiectiv îndepărtat, nepermițându-și nici un moment de repaus sau de relaxare. Acest fenomen poate fi dublat de o autocritică severă, cât și de reguli stricte și rigide ce trebuie urmate cu strictețe. Pe măsură ce consecințele lipsei de repaus și a recompenselor se instalează acestea declanșează cercul vicios caracteristic depresiei.

O altă posibilă explicație ar putea fi concentrarea pe deficit sau pe lipsă – abilități, oportunități – și comparațiile inechitabile (eu nu pot, mie nu-mi iese, îmi lipsește, etc). Acestea pot de asemenea juca un rol în ruperea sau șubrezirea acestei relații, cât și  expunerea persoanei la situații de viață aversive – divorț, pierdere, doliu. 

Lipsa contingenței dintre comportamente și rezultate are o consecință directă ce se reflectă și în scăderea sentimentului de eficiență personală.

Creșterea în frecvență și durată a comportamentelor ce induc și mențin depresia reprezintă o a doua perspectivă din care putem privi această tulburare. Astfel, comportamentele de retragere, izolare, renunțare, pasivitate și refuz de a se implica în activități joacă un rol central în declanșarea, dar mai ales în menținerea depresiei.

Cu cât schimbăm rolul pe care îl avem în propria viață și context social dintr-unul activ într-unul pasiv și retras cu atât cercul vicios este întărit și menținut.

De foarte multe ori punerea în act a unor astfel de comportamente aduce cu sine anumite beneficii secundare și tocmai acestea sunt motivul principal pentru care ajungem să apelăm la ele. Astfel, este posibil să ne dorim să evităm anumite situații ce ne-ar putea declanșa emoții puternice sau negative, precum un interviu de angajare, sau ce ar putea activa anumite amintiri neplăcute, precum o respingere din partea unei persoane de sex opus.

Deși pe termen scurt aceste comportamente ne oferă o alinare scăpându-ne de anxietatea și disconfortul creat de situațiile respective, pe termen lung nu fac altceva decât să întărească și mai mult cercul vicios împiedicând persoana să crească, să evolueze și să învețe din propriile experiențe. Aceasta devine captivă în propriul cerc vicios.

Unul dintre factorii cei mai importanți pentru apariția sau nu a stării depresive este abilitatea de a rezolva probleme.

Conform abordării comportamentale, faptul că persoana nu are abilitățile necesare de a rezolva probleme zilnice dă sau poate da naștere sentimentului de neajutorare, ce are drept consecință directă comportamente de evitare sau, retragerea din activități, adică într-un final duce la pierderea recompenselor.

Sentimentul de neajutorare este unul extrem de pregnant și prezent în starea depresivă și poate fi precursorul stării de disperare și a lipsei de speranță.

Pe scurt, depresia presupune deficite și excese comportamentale ce se manifestă în contextul unor factori de mediu precursori. ex: deficit – abilități sociale; exces – lamentare; precursori – conflicte conjugale sau în relație.

Din punct de vedere comportamental depresia este rezultatul unor tipare de comportament ce induc și apoi mențin persoana într-un cerc vicios ce nu-i mai permit să se bucure de activitățile ce înainte îi produceau plăcere sau să renunțe pe rând la acestea. 

În concluzie, dacă privim depresia prin lentila psihoterapiei cognitiv-comportamentale putem spune că aceasta are la bază pe de o parte o vulnerabilitate ce derivă din modul în care fiecare dintre noi am învățat să ne raportăm la noi și la lume în general, iar pe de altă parte o rupere în legătura dintre comportamentele noastre și rezultatele acestora.

Fiecare dintre acești doi factori având drept consecință directă constituirea unui cerc vicios ce se auto-menține.


Tratament depresie...

Tratamentul depresiei, ca în cazul oricărei alte provocări psihice, trebuie să aibă ca punct de plecare o evaluare a persoanei care se prezintă la psiholog, cât și a modului în care depresia și simptomele depresiei se manifestă în viața acesteia. Acest demers va viza mai multe aspecte și factori ce ar putea juca un rol în apariția și menținerea tulburării depresive.

Acești factori, descriși mai sus, sunt cei pe care psihoterapeutul va încerca să îi testeze sau evalueze. Ca urmare a acestui demers și în funcție de gravitatea și impactul asupra vieții persoanei se va putea stabili care este cea mai potrivită abordare sau tratament al depresiei.

Astfel, procesul evaluării va avea drept scop să răspundă la următoarele întrebări: care sunt antecedentele istorice? care este triggerul sau contextul actual ce a dus la declanșarea depresiei? care sunt comportamentele problemă, cum se manifestă acestea? care sunt consecințele asupra persoanei și asupra celor din jur?

Sub aspectul antecedentelor istorice psihoterapeutul va investiga dacă există factori din istoricul persoanei care ar fi putut predispune la vulnerabilitate în fața depresiei. Psihologul va căuta să investigheze istoricul familial, stilul de parenting, factorii biologici și socioculturali.

Toate aceste informații pot fi foarte relevante despre modul în care persoana și-a creat sistemul de credințe, cât și modurile de coping la care aceasta apelează.

Triggerul sau antecedentul imediat reprezintă punctul de plecare, căci îi relevă psihologului contextul actual din viața persoanei în care depresia s-a instalat.

Psihoterapeutul sau psihologul are nevoie de aceste date și informații despre povestea omului cu care lucrează pentru că oricât de absurd ar suna, depresia ca și alte afecțiuni sau tulburări psihice au o logică a lor și nu apar brusc, din senin.

Ce vreau să spun este că depresia nu este un accident, ci într-un fel sau altul este mai degrabă un cumul de factori ce se cristalizează într-un final în sindromul depresiv.

Închipuie-ți depresia ca pe un ciorchine de struguri. Fiecare dintre noi are probabil o boabă, două sau trei, dar doar atunci când aceste boabe sunt structurate și conectate între ele și supuse factorului timp putem vorbi de o tulburare depresivă.

Astfel, înțelegerea istoricului personal este o sursă foarte importantă de informații.

Psihologul va dori să investigheze comportamentele problemă și modul în care acestea se manifestă sub aspectele emoțional, comportamental, cognitiv, fiziologic și relațional.

Mai simplu spus, este important de stabilit ce impact are depresia în fiecare dintre aceste arii și mai ales care sunt mecanismele prin care se menține. Dacă o durere de măsea este menținută de infecția de la rădăcina acesteia și poate fi îndepărtată prin mai multe mijloace – antibiotice, operație, etc. – și depresia are aceleași mecanisme ce o mențin și alimentează.

Astfel, psihoterapeutul de formare cognitiv-comportamentală va căuta să identifice sistemul de credințe și scheme cognitive, cât și scopurile subiacente și convingerile operaționale pe baza cărora acționează persoana din fața sa. Dacă există sau nu comportamente ce declanșează sau/și mențin cercurile vicioase depresive precum retragerea din activități și evitările.

Impactul acestor credințe și comportamente în plan emoțional reprezintă una dintre etapele esențiale ale procesului de evaluare și înțelegere a modului în care funcționează depresia pentru fiecare persoană.

Este important, de asemenea, de aflat cum este influențat cercul relațional al persoanei și dacă acesta joacă un rol resursă sau blocaj în viața acesteia.

Și, un pas final în procesul evaluării îl reprezintă investigarea modului în care toate aceste comportamente problematice afectează viața persoanei.

Un aspect esențial în lucrul cu persoanele care suferă de depresie îl reprezintă evaluarea riscului de suicid, depresia având printre cele mai ridicate niveluri de suicid dintre tulburările psihice.

În urma procesului de evaluare, psihologul va putea decide dacă se impune tratamentul medicamentos – trimițând persoana către un medic psihiatru – sau dacă demersul psihoterapeutic ar fi mai indicat sau, dacă combinarea celor două ar fi cea mai eficientă cale de abordare a tulburării.

Un plan general de tratament va avea două direcții pe care un psiholog împreună cu persoana cu care lucrează le va urmări.

Prima etapă în tratamentului depresiei fiind de activare comportamentală a persoanei. Prin aceasta urmărindu-se întreruperea cercurilor vicioase comportamentale ce mențin depresia.

Mai simplu spus, psihologul va încerca împreună cu persoana cu care lucrează să găsească acele comportamente care ar putea rupe cercurile vicioase ce mențin depresia.

Cea de a doua direcție generală ar fi de restructurare cognitivă a credințelor și schemelor cognitive ce mențin și predispun persoana la depresie. Pe rând, apoi, vor fi abordate și celelalte arii impactate de depresie ale persoanei.

Un tratament complet al depresiei va urmări să aducă persoana la stadiul în care să fie propriul său terapeut pentru situațiile viitoare când aceasta s-ar putea confrunta din nou cu depresia cât și un tratament de întreținere.

Tratamentul depresiei va fi adaptat în funcție de întregul tablou al provocărilor cu care persoana se confruntă. Astfel, o tulburare de anxietate sau consumul de alcool sau alte substanțe vor complica demersul necesitând abordări diferite.

De asemenea psihologul va trebui să țină cont în alegerea tratamentului depresiei de contextul socio-cultural și profesional al persoanei.  

Deși poate părea simplist, abordarea tratamentului depresiei nu trebuie făcută de unul singur, nici dacă te găsești în ipostaza de a avea pe cineva cunoscut care suferă de depresie, nici dacă te găsești în situația în care chiar tu ai simptome depresive.

De cele mai multe ori, ca să nu zic întotdeauna,  persoanele care suferă de depresie au făcut tot ce au putut deja pentru a duce o viață lipsită de depresie, dar dintr-un motiv sau altul nu au reușit. E important, deci, ca tratamentul depresiei să fie stabilit de un specialist, acesta putând oferi cele mai bune și mai adaptate soluții de tratament, care să se plieze pe nevoile și situația particulară a fiecăruia dintre noi în parte.

Am nevoie de tratament? Cum știu că am nevoie de tratament și ce aș putea face pentru a preveni instalarea depresiei?

Cum să-ți dai seama dacă tu sau cineva apropiat ție suferă de depresie. Am auzit această întrebare de multe ori în cabinet, dar și în afara lui. În esență, dacă nu poți identifica simptomele pe care le-am detaliat mai sus, te poți concentra asupra ariilor ce formează viața ta sau a persoanei apropiate ție pentru care îți faci griji.

Depresia, deși este o tulburare afectivă, poate fi recunoscută din exterior după retragerea din activități a persoanei afectate, din lipsa plăcerii pe care o resimte sau din starea de irascibilitate, ce nu are aparent legătură cu contextul actual.

Oboseala fizică perpetuă și problemele legate de somn pot fi iarăși semne ce ar putea indica o depresie ascunsă. Labilitatea emoțională, consumul de alcool, pierderea apetitului sau din contră creșterea acestuia pot indica de asemenea prezența unei depresii.

Cel mai bine este totuși să consulți un psiholog.

În privința prevenției depresiei nu cred că cineva poate spune cu certitudine, ca și cum ar prescrie o rețetă, ce anume am putea face pentru a nu ne întâlni niciodată cu depresia. Câteva idei care ne-ar putea totuși ajuta ar putea include:

  • Fă sport, mișcare sau orice altă activitate fizică în mod regulat. Ai grijă de corpul tău!
  • Ai grijă să ai perioade de relaxare și momente plăcute.
  • Ai grijă de relațiile tale, investește timp și energie în ele.
  • Ferește-te de TREBUIE, iar atunci când dai peste el încearcă să vezi cât de funcțional este.
  • Analizează-ți gândurile și adu-ți aminte că realitatea este una subiectivă. Ea capătă sensul pe care noi i-l dăm.
  • Menajează-ți somnul și ai grijă de rutinele tale.
  • Ia-te mai puțin în serios! Râzi!
  • Adu-ți aminte că pofta vine mâncând. Nu aștepta să vină cheful sau motivația pentru un anumit lucru, fă-l și acestea vor veni.
  • Vorbește și împărtășește cu cei din jur stările tale.
  •  Alocă-ți timp pentru activitățile care îți aduc plăcere și te hrănesc cu sens.
  • Cere ajutorul când simți că e prea mult.


În încheiere... deși ar mai putea fi spuse multe

Depresia poate fi una dintre cele mai mari provocări cu care ne-am putea confrunta în cursul vieții. Ea pune însăși ideea de viață, de existență și sensul acesteia sub semnul îndoielii.

Depresia poate fi o stavilă în calea stării noastre de bine, dar în același timp poate fi și o sursă creatoare, eliberatoare și dătătoare de sens existenței.

Și, deși multă vreme a fost privită ca o stigmă, depresia nu indică un defect sau o incapacitate a noastră de a face față vieții și societății, ci mai degrabă un impas pe care nu am fost învățați cum să îl depășim sau peste care nu putem trece singuri neavând acum resurse disponibile.

Însă, ce vreau să știi este că nu ești singur. Prin orice ai trece nu ești singur și nu trebuie să fii singur.

>